Mănăstirea Suceviţa reprezintă un monument istoric de seamă al ţării noastre, datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Situată în satul Suceviţa, aflat la sud-vest de Rădăuţi, mănăstirea face onoare oraşului Suceava, important centru economic al României, şi totodată o răscruce de drumuri.
Într-o călătorie de vizitare a mănăstirilor din vremea lui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor săi, ajuns la Mănăstirea Suceviţa, drumeţul se va afla în faţa unui întreg univers spiritual. Pornind de la arhitectura complexului, ce seamănă mai mult a cetate fortificată sau curte domească, cuprinzând central biserica, mănăstirea se prezintă ca un nucleu al credinţei ortodoxe, ce păstrează şi astăzi farmecul şi atmosfera monahală străveche. In incinta fortificată se găsesc casele domneşti şi chiliile, dar şi un muzeu ce păstrează autentice valori ale artei religioase de secol XV – XVI: sculptură în lemn şi piatră, broderii, argintărie şi manuscrise care au fost dăruite mănăstirii de ctitorii şi de urmaşii acestora.
Întregul complex pe care îl reprezintă mănăstirea Suceviţa impresionează prin îmbinarea armonioasă dintre arhitectură (religioasă, de apărare şi civilă), pictură, sculptură (în piatră şi lemn) şi exemple ale artei decorative religioase. Astfel, mănăstirea face dovada continuităţii trdiţiei autohtone a veacurilor XV şi XVI, reprezentând un simbol al dăinuirii în timp.
Istoria mănăstirii Suceviţa, cunoscută prin tradiţie şi confirmată de cercetările arheologice, este puternic legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, aşezarea monahală ce astăzi poartă numele de Suceviţa, ia fiinţă printr-o biserică din zid ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă, acesta îmbracă haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând mitropolit al Moldovei.
La început o mănăstire de proporţii modeste, al cărei stareţ a fost chiar fondatorul ei, Gheorghe Movilă, Suceviţa a fost zidită cu cheltuiala întregii familii, devenind ulterior o adevărată emblemă a boierilor Movileşti.
Cu aspectul de cetate medievală dat de zidurile fortificate ce desenează perimetrul complexului, Suceviţa îşi întâmpină astăzi vizitatorii cu ecoul unei istorii multiseculare. Unicitatea monumentului este dată şi de pictura exterioară a cărei strălucire a rezistat, timp de aproape patru veacuri, vremilor şi intemperiilor şi tocmai deaceea, alături de celelalte monumente din nordul Moldovei, reprezintă valoroase repere în istoria artei universale.
